loader image

Istoric FICPM

Apariția învățământului universitar la Iași

  • 15 noiembrie 1813
    • Înființarea primei școli de ingineri hotarnici, prin strădaniile lui Gheorghe Asachi, veritabil spirit enciclopedist român.
  • 14 iunie 1835
    • Fondarea Academiei Mihăilene, sub egida principelului Mihai Sturdza.
    • Academia Mihăileană reprezintă cea mai importantă ctitorie universitară a învățământului românesc, din prima jumătate a secolului al XIX-lea.
  • 1837
    • Organizarea la Academia Mihăileană a unor cursuri de Inginerie, cu o perioadă de studii de patru ani.
    • Academia Mihăileană elibera diplome de:
      • licențiat în Filosofie, Drept sau Teologie;
      • inginer civil, absolvenților de Matematică aplicată.
  • 1849
    • Gheorghe Asachi înființează școala de aplicații pentru ingineri. 

Învățământul chimic la Universitatea din Iași (1860-1912)

26 octombrie 1860

Decretul de înființare, semnat de Alexandru Ioan Cuza, a Universității din Iați, cu patru facultăți: Juridică, Filosofie, Teologie și Medicină. Facultatea de Filosofie cuprindea două secțiuni: Litere și Științe, cu câte trei ani de studii.

  • 1864
    • Secția de științe se transformă în Facultatea de Științe, cu douăsprezece catedre, dintre care una de Fizică și alta de Chimie, onorate de Ștefan Micle.
  • 1878
    • Catedra de Chimie a fost încredințată lui Petru Poni, care înființează:
      • primul laborator de Chimie al Universității din Iași (1882);
      • catedra de Chimie organică (1891).
  • 1897
    • Petru Poni și Anastasie Obregia inaugurau, în noua clădire a Universității, un laborator de Chimie, după model german.
  • 1903
    • Introducerea cursurilor:
      • Studiul chimic al petrolului (Prof. Petru Poni);
      • Tehnologia petrolului (Prof. Anastasie Obregia);
      • Geologia petrolului (Prof. Ion Simionescu).
  • Noiembrie 1906
    • Înființarea catedrei de Chimie agricolă, onorată de profesorul Haralamb Vasiliu.
    • Aprobarea unui curs anexă de Chimie tehnologică, încredințat profesorului Anastasie Obregia.

Învățământul de chimie aplicată (1912-1937)

  • 1912
    • Înființarea, la Facultatea de Știinte a Universității, a secțiilor: Electrotehnică, Chimie industrială, Chimie agricolă.
    • Printre artizanii învățamântului de chimie aplicată, la Iași, se disting iluștrii profesori: Petru Poni, Anastasie Obregia, Niculae Costăchescu, Petre Bogdan și Cristea Niculescu-Otin.
  • 1915
    • Cristea Niculescu-Otin devine directorul Secției de Chimie aplicată.
  • 1916
    • Acordarea primelor licențe în specialitatea Chimie tehnologică, viitorilor profesori Gheorghe V. Alexa și Gheorghe Huidovici.
  • 1920
    • Instituționalizarea învățământului tehnic superior, prin fondarea primelor universități tehnice:
      • Școala Politehnică din București,
      • Școala Politehnică din Timișoara.
  • 1923
    • Echivalarea titlurilor de: licențiat în Chimie aplicată și inginer chimist.
  • 1924-1925
    • Elaborarea unor planuri de învățământ corespunzatoare exigențelor pregătirii inginerești.
  • 1932
    • Legea Învățământului, emisă de guvernul Iorga, statuează acordarea de către Universități a titlului de inginer universitar, cu indicarea specialității, titlu care permite înscrierea în corpul tehnic.
  • 6 aprilie 1937
    • Propunerea de constituire a Politehnicii din Iași, cu numele de Școala Politehnică „Gheorghe Asachi”.
  • 3 decembrie 1937
    • Semnarea deciziei de înființare a Politehnicii „Gheorghe Asachi” din Iași, decizie publicată în Monitorul Oficial nr. 284, din 8 decembrie 1937.
  • 1 octombrie 1938
    • a început să funcționeze Politehnica din Iași, primul Rector fiind profesorul Cristea Niculescu-Otin, un ilustru chimist
    • Programa Secțiilor de Științe aplicate era structurată pe trei categorii de cursuri:
      • de cultură științifică generală,
      • de cultură tehnică generală,
      • cursuri tehnice speciale.
  • 1930
    • Introducerea cursului de Electricitate, ținut de prof. Ștefan Procopiu, unul din străluciții fizicieni ai secolului al XX-lea.
  • 1912-1937
    • Cursul de Chimie minerală a fost predat de prof. Neculai Costăchescu, cu excepția a doi ani (1931-1932), când a fost ministru.
  • 1892-1935
    • Cursul de Chimie organică a fost predat de prof. Anastasie Obregia, apoi de prof. Constantin V. Gheorghiu, devenit mai târziu membru al Academiei Române.

1906-1944 – Cursul de Chimie fizică a fost predat de prof. Petre Bogdan, „reprezentativ pentru această disciplină în țara noastră”.

1913 – Cursul de Chimie tehnologică a fost predat de prof. Cristea Niculescu-Otin.

1918 – Introducerea cursului de Aparate industriale chimice predat, succesiv, de prof. Cristea Niculescu-Otin, ing. Emil Nitescu și prof. Gheorghe Huidovici.

1918 – Introducerea cursului de Tehnica exploatării petrolului, predat succesiv de S. Mărdărescu și de prof. Ion Ciochină.

1921 – Introducerea cursului de Chimie tehnologică organică, predat de prof. Gheorghe V. Alexa.

1925 – Cursul de Chimie analitică a fost încredințat ilustrului savant Radu Cernătescu, devenit mai târziu membru al Academiei Române.

1892-1936 -Cursul de Geologia minereurilor și exploatărilor miniere a fost susținut de: prof. Vasile Butureanu și prof. Mircea Savul.

1906 – 1944 -Cursul de Chimie alimentară a fost predat de distinsul profesor Haralamb Vasiliu și apoi de către desăvârșitul profesor llie Matei, viitor membru al Academiei Române. 

Structurarea învățământului de inginerie chimică la Școala Politehnică „Gheorghe Asachi” Iași în perioada 1937-1948

1937 – Școala Politehnică „Gheorghe Asachi” avea trei facultăți: Electrotehnică, Chimie Industrială și Agronomie.

2 iunie 1940 – A fost pusă fundația noii clădiri a Școlii Politehnice.

1940 – Prima promoție de absolvenți ai Școlii Politehnice „Gheorghe Asachi” Iași (97 diplome de ingineri chimiști și electrotehniști).

1941 – Transferarea Politehnicii din Iași la Cernăuți și, apoi, evacuarea la Turnu-Severin (1943).

1945 – Reluarea activității Școlii Politehnice „Gheorghe Asachi”, la Iași, cu funcționarea a patru facultăți: Chimie Industrială, Electromecanică, Agronomie, Construcții. 

Învățământul de inginerie chimică la Institutul Politehnic „Gheorghe Asachi” (1948-1990)

1948 – Prin Reforma învățământului Școala Politehnică din Iași a fost divizată în:

      ▫ Institutul Politehnic „Gheorghe Asachi” cu patru facultăți:

              Chimie Industrială, Electromecanică, Mecanică, Construcții.

      ▫ Institutul Agronomic „Ion Ionescu de la Brad”.

1948 – Înființarea la Facultatea de Chimie Industrială a secțiilor de:

      ▫ Tehnologie Chimică Anorganică (Industrii anorganice);

      ▫ Tehnologie Chimică Organică (Industrii organice).

Ulterior au fost înființate secțiile:

      ▫ Tehnologia Celulozei, Hârtiei și Fibrelor Artificiale;

      ▫ Tehnologia Compușilor Macromoleculari;

      ▫ Tehnologia Pielii, Înlocuitorilor din piele și Tananților;

      ▫ Finisare Textilă.

1948-1949 – Facultatea avea înmatriculați 239 studenti, numărul acestora crescând în următorii ani.

1952 – cursurile de ingineri aveau o durată de școlarizare de 5 ani, ultimul fiind rezervat elaborării proiectului de diplomă și susținerii examenului de stat.

1967-1968 – cifra de școlarizare a fost de 1577, care s-a menținut următorii 5 ani.

1973 – Introducerea cursurilor de subingineri zi, seral și uzinali.

1974 – Unificarea facultății de Chimie a Universității cu Facultatea de Chimie Industrială, formând Facultatea de Chimie și Inginerie Chimică, în cadrul Institutului Politehnic „Gheorghe Asachi”.

1974 – Inaugurarea noului edificiu al Facultății de Chimie Industrială Iași, dotat cu 4 amfiteatre, 10 săli de curs sau proiectare, 9 săli de seminarii, o bibliotecă cu 2 săli de lectură, 149 laboratoare, precum și cabinete de lucru pentru cadre didactice.

1977 – este adoptată denumirea de: Facultatea de Tehnologie chimică.

1976-1977 – atingerea unei cifre maxime de școlarizare, prin cei 2938 studenți înmatriculați. 

Evoluția catedrelor și secțiilor de specializare în domeniul inginerie chimică

1952-1961 – numărul catedrelor a oscilat între șapte și opt;

1961-1969 – numărul catedrelor a crescut la zece;

1969-1985 – numărul catedrelor s-a redus, ajungând la șase;

1985-1989 – numărul catedrelor s-a restrâns la patru.

Secția Tehnologia Substanțelor Anorganice:

– Înființată în 1948/1949, apare sub denumirile de: Industrii anorganice, Tehnologia Substanțelor Anorganice, Tehnologia Compușilor Anorganici.

Secția Tehnologia Substanțelor Organice:

* Înființată în 1948/1949, apare sub denumirile de: Industrii organice, Tehnologia Substanțelor Organice,Tehnologia Compușilor Organici.

* A cuprins diferite specializări:

      – 1948 -Pielărie;

      – 1949 -Celuloză;

      – 1951-Coloranți, Medicamente,Chimizarea petrolului și gazelor;

      – 1952 -Chimie macromoleculară;

* Secțiile de specializare de Celuloză și Pielărie au fost unice pe țară.

În anul universitar 1962/1963 au fost înființate secțiile de specializare:

      ▫ Tehnologia Compușilor Macromoleculari.

      ▫ Tehnologia Compușilor Organici.

* Secția de Finisare a Produselor textile a fost înființată în 1955, ca secție de Tehnologia fibrelor artificiale, prin reorganizarea secției de Tehnologia chimică a materialelor fibroase, de la Institutul de Industrie ușoară din București, în anul 1976 fiind transferată la Facultatea de Tehnologie și chimie textilă.

* Secțiile Tehnologia Compușilor Anorganici, Tehnologia Compușilor Organici, Tehnologia Compușilor Macromoleculari și Tehnologia Celulozei, Hârtiei și Fibrelor și-au desfășurat activitatea, fără întrerupere, de la înființare până în prezent.

* Secțiile de Chimie și Chimie Fizică, rezultate în urma fuziunii învățământului chimic universitar și pedagogic, au funcționat în cadrul facultății până în 1990.

Diversificarea domeniilor și specializărilor

* Perioada anilor ’90 s-a caracterizat prin:

      – structurarea unor noi școli științifice de inginerie chimică,

      – extinderea domeniilor de investigații în direcții interdisciplinare,

      – amplificarea studiilor referitoare la: fenomenele de transfer, optimizarea și ingineria proceselor chimice, sinteza organică fină, macromolecule naturale și sintetice etc.

1991 – Înființarea specializărilor:

      ▫ Inginerie biochimică,

      ▫ Inginerie Chimică.

* Introducerea programelor de studii aprofundate (masterat).

1992 – Înființarea secției de specializare Ingineria mediului.

1994 -Introducerea profilului de învățământ Ingineria mediului .

1995 – Acreditarea, prin Hotărârea Guvernului României nr.568, din 28.07.1995, a specializărilor de: Tehnologia Substanțelor Organice, Tehnologia Compușilor Macromoleculari, Tehnologia Substanțelor Anorganice, Celuloza Hârtie și Fibre, Ingineria Mediului, Inginerie Chimică și Inginerie Biochimică.

Alte aspecte relevante pentru perioada 1990-2004

* Perfecționarea activităților didactice prin aplicarea principiilor Reformei curriculare, implementarea sistemelor creditelor, dezvoltarea unor aspecte interdisciplinare etc.

* Extinderea cercetării științifice, finanțată prin granturi, finalizată prin brevete, publicații în reviste de impact și editarea de monografii și tratate.

* Onorarea Corpului profesoral al Facultății de Chimie Industrială prin activitatea de excelență a unor personalități științifice remarcabile:

  • Acad. prof. dr. doc. ing. Cristofor I.Simionescu,
  • Prof.dr.doc.ing. Radu Z. Tudose, Membru Corespondent al Academiei Române,
  • Prof.dr.doc.ing. Vasile Ababi,
  • Prof.dr.doc.ch. Alexandru Duca,
  • Prof.dr.doc.ing. Emanuel Poppel,
  • Prof. emerit ing. Ion Curievici,
  • Prof. emerit ing. Vasile Diaconescu
  • Prof.dr.ing. Neculai Asandei, Membru Corespondent al Academiei Române.

* Organizarea unor prestigioase manifestări științifice internaționale și naționale, unele devenite tradiționale.

* Cultivarea schimburilor academice internaționale și participarea la programe didactice și de cercetare, finanțate de Comunitatea Europeană.